Dumnezeu lucrează cu semne și minuni

Jim Woodford, vindecat în mod supranatural de boala Guillain Barre

Nu doar că m-am întors din morți, ci sufletul meu și-a recăpătat speranța

Am trăit ceea ce credeam eu că e visul americano-canadian. Aveam o carieră și afaceri prospere. Totuși, în toiul nopții, mă trezeam cu o dorință puternică înăuntrul meu. Credeam că aceasta înseamnă că am nevoie de mai multe lucruri.

În majoritatea cazurilor, Guillain Barre este o boală fatală, aceasta înseamnă deteriorarea nervilor la nivelul creierului. De la tipul care pilota avioane și conducea mașini tari, am devenit total dependent de asistente și de soția mea. M-am învățat să clipesc din câte un ochi, pe rând, din cauza durerii. Fiecare clipire era dureroasă, nu doar pentru ochi, ci pentru tot corpul.

Pentru a putea dormi măcar două-trei ore pe noapte, am început să iau mai multe pastile decât era nevoie. Odată, când voiam să ies din camionetă, am văzut o cutie de medicamente. Trebuia să știu că îmi fac rău, dar eram obsedat de dorința de a pune capăt durerii. Am luat ultimele pastile atunci, fără să-mi planific aceasta. O senzația de arsură mi-a cuprins tot corpul, am știut că am făcut o greșeală catastrofală. Am strigat: „Doamne, iartă-mă!” Am strigat dinăuntrul meu, o parte din mine de care nici nu eram conștient. Ca pilot, am mai dat ochii cu moartea de câteva ori, dar nu m-am speriat. Totuși, în ultimele nanosecunde din viața mea, am simțit puternic că mi-am irosit viața frumoasă pe care mi-a oferit-o Creatorul și că nu L-am onorat prin ea.

Am simțit că durerea îngrozitoare, pe care am suportat-o ani la rând, din cauza bolii, nu mai era. M-am simțit mai plin de viață decât înainte. Am ieșit din mașină, m-am uitat spre camionetă și am văzut pe cineva în ea. În clipa când mi-am dat seama că tipul din camionetă eram eu, a fost îngrozitor.

Am început să mă înalț. Eram îngrozit. Vedeam toată priveliștea din jur. Am văzut un cerc auriu frumos. Mijlocul cercului s-a umplut cu aur, s-a deschis și dintr-odată am intrat într-un tunel de lumină. Călătoream cu o viteză uimitoare. La o astfel de viteză simți vântul în față, dar acum nu exista nici vânt, nici sunet puternic. La scurt timp, am văzut o lumină puternică la capătul tunelului și era acoperită în ceață. Am ieșit din tunel, mi-am pus piciorul jos. Ceața s-a risipit. Nu-mi venea să cred că stăteam pe o iarbă de un verde deosebit.

Cred că nu există un suflet care să aibă o astfel de experiență și să nu fie schimbat complet după aceea. Nu doar că m-am întors din morți, ci sufletul meu și-a recăpătat speranța. Duhul meu L-a găsit pe Dumnezeu și voi rămâne veșnic recunoscător.

Am văzut orașul sfânt, a cărui clădiri erau scăldate în lumină. Clădirile nu erau făcute din pietre, ci din cărămizi de lumină și emanau căldură și dragoste. Am văzut sala cunoștinței, muzicii, învățăturii, a tainelor lui Dumnezeu.

În sala arhivelor sunt stocate toate lucrurile pe care le-ați făcut în viața voastră. Nu e pentru a ne prinde în capcană, ci pentru a ne arăta faptele noastre. Când îngerul a scos cartea mea și i-a dat-o lui Isus să o citească, am rămas rușinat, îngrozit că tot ce am făcut în viața mea, despre care credeam că e pe culmea succesului, intra într-o cărticică cât un meniu de restaurant. Ținând cont de timpul și resursele pe care le-am primit, cartea mea ar fi trebuit să fie plină cu fapte bune. Mi-am zis că dacă aș fi putut să o iau de la început, lui Isus i-ar fi trebuit trei îngeri și un stivuitor care să deschidă cartea vieții mele.

Acel moment a fost cel mai frumos din viața mea. Isus m-a privit și mi-a zâmbit.

Când L-am privit, am văzut veșnicia. În ochii Lui am văzut tristețea pentru viața mea din trecut, pentru că omenirea a respins mesajul Tatălui Său, dar și dragoste puternică pentru mine, pentru unul ca mine care nu merită nimic. Am văzut și iertare pentru mine, pentru cum mi-am trăit viața și șansa de a o lua de la început. Îi voi fi veșnic recunoscător.

Fragment preluat din emisiunea „E Supranatural!”, episodul 140.

Amy Freudiger, vindecată pe deplin de o tumoare de șase kilograme

Trupul meu a fost recreat: coloana și organele erau la locul lor, tumoarea dispăruse

Am crescut într-o familie creștină. Sunt fiică de pastori. La 18 ani, am simțit ceva în trupul meu. Mă dureau coloana și mușchii. Am observat că abdomenul mi se întărea, se balona și mă durea foarte tare. Aveam indigestie și probleme digestive. Am făcut infecție la anumite organe din trupul meu, iar acestea s-au agravat foarte mult în următorii ani. Primul doctor mi-a spus: „Îți lipsește curbura în coloană. Poate așa ți-e corpul. Va trebui să te obișnuiești cu durerea asta”. Fiecare doctor spunea că trebuie să mai facem analize, dar nu mi-au pus un diagnostic. Descurajată, mă gândeam că voi trăi așa toată viața. Un alt doctor mi-a făcut o radiografie și a observat că aveam o tumoare în abdomen, care mi-a deplasat anumite organe și mi-a produs tot felul de probleme.

Pe lângă problemele fizice pe care le-am îndurat nouă ani, mă luptam cu un duh de ură de sine. Mă chinuia gândul că nu sunt destul de bună. Cred că aceasta era cauza principală a simptomelor fizice. Am renunțat la viitorul meu și la visurile mele. Mă vedeam mai prejos de cum m-a creat Dumnezeu. Nu știam cum să mă eliberez. Văzusem oameni vindecați la biserică. Exista o piedică între ce știam în mintea mea și ce aș fi putut trăi.

La un an de la căsătoria cu minunatul meu soț, Jason, doctorul mi-a arătat radiografia în care se vedea tumoarea din stomacul meu, mi-a arătat locul în care lipsește curbura din coloană și mi-a explicat situația. A fost unul din acele momente în care mă durea mai tare să rămân în aceeași situație, decât să mă schimb. I-am spus: „Doamne, schimbă-mă! Anul acesta vreau să-mi primesc vindecarea. Arată-mi ce trebuie să fac". Domnul mi-a vorbit și mi-a lansat o provocare, să-L cred pe cuvânt timp de 30 de zile și să mă concentrez doar pe vocea, pe Cuvântul Lui. Dumnezeu m-a provocat: „Citește Cuvântul Meu! Rostește-l cu voce tare 30 de zile”. Am rostit 30 de versete despre vindecare zilnic.

La început nu am simțit nimic, dar cu fiecare zi ce trecea, simțeam bucurie în inima mea. Aveam credință să primesc vindecarea și știam sigur că Isus a plătit pentru ca eu să nu mai sufăr. I-am spus soțului meu să mergem la biserică și să cerem liderilor bisericii să se roage pentru noi. În inima mea știam că voi primi vindecarea. Nu am fost vindecată instant fizic, când s-au rugat pentru mine. Înăuntrul meu am știut că acela a fost momentul în care mi-am primit vindecarea. Am plecat de la altar simțindu-mă și arătând la fel cum am mers la altar, cu durere, cu abdomenul umflat. Pe 28 septembrie, la ora 13:00, am știut că am fost vindecată. Timp de două săptămâni, I-am mulțumit Domnului pentru vindecare de care eram încredințată. Când diavolul venea și-mi spunea că nu sunt vindecată, nu-l lăsam să-și termine propoziția.

Într-o noapte, deși aveam dureri, am rostit versetele cu voce tare. Când m-am trezit, soțul meu a observat o schimbare. M-am privit și mi-am dat seama că tumoarea de șase kilograme nu mai era. Mi-am pus mâna pe coloană și am simțit curbura. Vertebrele care înainte se vedeau în afară, au revenit la normal. Trupul meu a fost recreat: coloana și organele erau la locul lor, tumoarea dispăruse. Din acea clipă până în ziua de azi sunt vindecată pe deplin.

Dumnezeu mi-a dat cinci pași prin care aveam să primesc vindecare supranaturală:

Primul pas de care cred că are nevoie toată lumea, indiferent de cerința voastră înaintea lui Dumnezeu, e restaurarea identității, să știți că sunteți copii ai Vindecătorului, ai Tatălui vostru ceresc. Mulți creștini au intrat în Împărăție, Dumnezeu le-a dat cheile de la toate ușile Împărăției: pace, vindecare, belșug, dar ei nu au primit acestea pentru că nu au folosit cheile date de El.

Al doilea pas a fost să-mi pictez un nou tablou al posibilităților, prin credință. Trebuia să ascult Cuvântul, să-L rostesc, să mă concentrez asupra adevărului, nu asupra informațiilor. Putem fi sinceri în privința informațiilor: „Doctorul spune asta despre trupul meu, dar adevărul Cuvântului lui Dumnezeu spune că nu mai trebuie să trăiesc în suferință”.

Al treilea pas e să rămân ferm pe autoritatea care mi s-a dat. Permisesem duhului de frică, de rușine, de nevrednicie, de boală să rămână în trupul meu. Ridicați-vă și folosiți-vă autoritatea și cheile Împărăției date de Isus.

Al patrulea pas e rugăciunea credinței. Am așteptat până am primit credința pentru vindecare, înainte de a ruga liderii bisericii să se roage pentru mine.

Al cincilea pas e să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru victorie. Lauda e poziția pe care trebuie să o avem, așteptănd încredințați că ceea ce cerem e deja al nostru. A fi în prezența Vindecătorului e mai important decât orice altceva. În Prezența Sa, totul se schimbă!

Fragment preluat din emisiunea „E Supranatural!”, episodul 95.

Vizionează seria de emisiuni „E Supranatural!”, difuzată pe Alfa Omega TV sâmbăta, de la 23:00, cu reluare duminica, de la 23:00, marțea, de la 12:30 și joia, de la 04:00. Aceasta prezintă investigații și reportaje despre oameni care au experimentat vindecări miraculoase, minuni și au avut parte de întâlniri personale cu Dumnezeu.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista